Cimitirul...

-Pot...sa...te imbratisez? intreba fata inrosindu-se putin.

- Bine...da-di drumu.."Sper numai sa-ti revii..nu prea-mi plac oamenii cand plang" isi zise in sinea sa.

Isi lasa capul pe umarul baiatului si isi puse palmele pe spatele lui. Il stranse cat putu ea de tare.
-Multumesc...spuse ea in soapta.

Hmm rasufla usor zicandu-i:
- Cresti male..!

Dadu cu piciorul intr-o piatra si ii facu semn lui Seraphim sa faca liniste .Se apropie de Botan si incepu sa o gadile:
-Acum 2 saptamani m-ai facut sa rad .Sunt dator .Hai razi ,draga Botan ! Si da,imi pare rau.

-Cand te-am facut eu sa razi? intreba fata uitandu-se catre Rosiel. Si vezi ca nu ma gadili deloc...
Ii zambi si apoi stranuta puternic.
-Hapciu!!! Ah...de ce nu mi-am luat o jacheta...*sniff*

-Stai ! Si m-ai facut sa rad cand am facut cunostiinta ,adica atunci cand ai venit in vizita la mine.
Isi dadu jacheta mov jos si o puse pe umerii fetei.
-Mai bine.

Fata zambi.
-Multumesc!
Lasa capul in jos si ramasese pe ganduri o clipa.
-Va multumesc amandurora...

Seraphim zambi usor de la intamplarea ce-o zari.
- " Si eu care il credeam rece...!"

-Hai sa facem ceva...ma intristeaza faptul ca stam asa si nu facem nimic...spuse fata zambindu-le.

-Da ! raspunse el incepand sa bata din palme si sa sara in sus de fericire apoi se opri brusc gandindu-se
-Dar ce?
Privi zapada.
-Ne batem cu bulgari?

- Eu cred ca fac pas...racesc repede si nu vreau sa stau la pat saptamana care vine...

-Oricum tot eu as avea grija de tine.
Zambi malefic incepand sa faca un bulgare.
-Botan?

Fata incepu sa rada.
-Eu ma gandeam la altceva...dar e bine si asa...Hapciu!!!

- Eu cred ca deja ai racit Botan..."si inca nu ai primit bulgarii..."

-Of! Cine m-a pus sa nu imi iau jacheta? se bosumfla tanara. Brrr....ce frig e...

- Poti sa zbori pana acasa ca sa-ti iei una ce-ti tine de cald, Botan. Noi nu vom pleca nicaierea prea curand.

-Corect! spuse ea razand. Isi lua matura, se urca pe ea si incepu sa se inalte.
-Hopa...am uitat. Rosiel, mersi de jacheta! adauga ea aruncand jacheta catre Rosiel.

Baiatul ii facu cu mana, luand-o din loc, cu ideea unde trebuia sa mearga de prima data.

Se intoarse destul de repede, fiind infofolita cu toate cele. Ateriza exact in locul de unde plecase, dar nu vazu pe nimeni acolo. "Aah..." ofta fata in sinea ei. "Din nou doar eu..."

Dupa ce puse pliculetu din buzunar pe mormantul din naintea ochilor sai, se ridica in picioare zicandu-si:
- " Chiar n-am sa-mi inteleg surorile..ce-or fi vazand la el..!" se intreba in mintea sa venind inapoi acolo si zarind-o pe fata.
- Ah ai ajuns mai repede decat ma asteptam.

Statea asezata pe un bolovan cu capul in jos. Cand auzi vocea cunoscuta, se ridica brusc si zambi putin sters.
-Dap...aici sunt.

- Scuze ca am disparut..spuse el asezandu-si o mana la ceafa, putin jenat de situatie.

Dadu din cap.
-Nu...nu-i nimic! spuse ea repede.
Veni mai aproape de el si il intreba aproape in soapta:
-Unde ai fost?

- Aaaaaa...i-am promis surorei mele ca am sa-i las unui mormant o amintire din partea ei..si mi-am amintit mai nainte de lucru asta...