Parcul orasului

Se uita la ea ridicand din spranceana.
-Ma omori cu zile. spuse ea mergand catre usa.
Deschise usa repede si fugi pana in camera unde dormi ea. Lua geanta de umar si o deschise larg, cautand dupa maioul alb ce il avea tot timpul la ea. Cand in sfarsit il gasi, il lua pe ea si veni inapoi.
-Asa e mai bine...zise in timp ce se uita din nou in oglinda.

A: - Ah de ce ti l-ai pus? ofta ea, dar totusi ii vni si-un plan de rezerva. Las ca merge si asa, numai putin sa ma imbrac si eu.
Dupa ce spuse asta, era gata in 2 minute.
A: - Hai sa mergem...!

-Hai sa mergem pana nu iti vine vreo idee...spuse fata tragandu-o dupa ea pe Aya.

A: - "Deja mi-a venit..!" rase in mintea sa. Nee ti-am zis ce e fratele meu, de fapt? Adica ocupatia sa? o intreba direct pe fata ce-o tinea de mana.

-Uhh...nu. raspunse ea dupa ce se gandi un moment. Ce e?
Ii dadu drumul mainii fetei si isi baga mainile in buzunarele de la pantalonii stramti.

Ayaka veni in fata fetei trecandu-si privirea spre ea.
A: - E print...mostenitor legitim a mamei si tatei si singurul capabil dintre noi toti sa conduca...tot tinutul ce l-ai vazut aici ii apartine lui...insa el a cam uitat faptul asta..ofta la ultima remarca.

Fata ramasese pe loc si cu gura cascata.
-Print...? sopti ea. Da...mi-a spus ca si-a pierdut memoria...dar de ce nu il ajutati sa si-o recapete?

A: - Nu cred ca i-am face bine daca l-am ajuta sa si-o recapete...caci unele lucruri nu sunt asa placute...si in plus dintre toti fratii care suntem, nu exista vreunul care sa-l cunoasca pe de-antregul pe Seraphim...! "Fiecare dintre noi se blesteama ca n-a fost cu el in ziua aia...inclusiv eu..zi de zi..!" isi mai zise in minte, oprindu-se in loc. Uneori cred ca sunt blestemata...! vorbi ea in timp ce-si lasa fata angelica sa fie ocupata de lacrimi.

Se apropie de ea si o imbratisa.
-Nu esti blestemata..sopti ea. Faptul ca esti aici, ca ai tot ce iti doresti si ca ai asemenea frati minunati e o binecuvantare. Nu esti deloc blestemata...
Se uita apoi la ea, zambind cald.
-Gata. continua, stergandu-i incetisor lacrimile de pe obraji. Hai sa mergem. Ne asteapta Seraphim...

Bruneta afisa un zambet gingas.
A: - Multumesc...! spuse ea luand-o de mana si incepand sa alerge catre terenul unde calareau ei.
Acolo baiatul, mangaia un splendit calut negru, iar animalul il lingea pe obraz facandu-l pe el sa rada.
A: - Aaa nu ti-am zis nici cat de iubit de animale e...chicoti fata.
- Ati ajuns...! se intoarse el catre fete, zambind, suindu-se pe cal si venind langa Botan, intinzandu-i mana ca sa o poata sui si pe ea. In acel moment observa si fata plansa a surorii sale, ramanand inmarmurit pentru cateva clipe.

-"Stai linistit..." ii transmise. "Nu e nimic de ce sa iti faci griji..."
Il prinse de mana si se urca pe calut, stand in fata baiatului.
-Te superi daca stau asa?

- Acolo vroiam sa te pun si eu...! zambi el usor, asezandu-si mainile in jurul fetei incat sa prinda bin capastrul calului si-l porni pe camp in viteza usoara.
Ayaka zambi in timp ce-i privea.
A: - "Hei dupa ce prinde Botan cate ceva..poa facem o intrcere...!" transmise ea lui Seraphim, facandu-l p el sa zambeasca in semn de sigur.
- Iti place? intreba acesta in timp ce-i privi chipul.

-Aha...spuse fata zambind cald. E foarte fain!
Se uita de jur imprejur admirand privelistea ce se intindea in jurul lor.
-Ahh...

- S-a intamplat ceva? o intreba el c-un usor ton de ingrijorare, incetinind viteza calului.

Isi intoarse privirea catre el si zambi slab.
-Stii deja ce as spune eu acuma...Sunt atat de fericita ca m-ai adus aici...spuse ea in timp ce culoarea ochilor se facu intr-un roz pal. Multumesc...
Se lasa pe spate pana se putu sprijini de corpul baiatului.
-"Pot sa stau asa?" il intreba apoi telepatic.

- "Sigur ca da..!" ii transmise si el zambind, punand din nou viteza de inainte, in timp ce ava grija sa o si tina pe fata.

Inchise ochii, simtind briza vantului ce venea catre ei. Inspira adanc si apoi deschise ochii, ridicandu-si privirea catre el.

Rosi cand realiza ca era privit, in acelas timp zambi dulce. Opri calul la un copac, und putau sa stea si la umbra.

O pasarica veni in zbor catre ei si se opri pe cea mai joasa creanga a copacului. Botan intinse mana dupa ea si aceasta sari pe degetul ei. Fata zambi gingas si apoi sopti baiatului:
-Uite...ce dragut!

- Cum de nu fug pasarile de tine? intreba el uimit de cea ce vazuse in fata ochilor.

Fata chicoti usor.
-Am crescut o multime de pasar cand eram mai mica si poate ca ele simt cine are putina experienta. Dar de ce intrebi? De tine fug?

- Nu fug nici de mine..insa n-am mai vazut pana acu o prsoana de care sa nu fuga pasarile pe langa mine. Chiar esti speciala...!

Fata rosi putin si ii dadu drumul pasarii. Se uita apoi la baiat si spuse:
-Ma lasi sa fac o tura singura? Vreau sa vad cat stiu...

Tanarul aproba din cap, dandu-se jos de pe cal.
-Bafta..ai grija Ralb poate fi uneori jucaus...spuse el in timp ce se uita la fata.

Fata zambi usor si apoi incepu sa mearca incet cu Ralb. Incepu sa mareasca viteza din ce in ce mai mult pana Ralb incepu sa alerge.
-Bravo, Ralb! spuse fata zambind. Hai inapoi la Seraphim...
Calul se intoarse si cu aceeasi viteza se apropie de baiat.
-Incetineste acum...
Incetini usor pana cand ramasese pe loc. Fata se apleca si il mangaie pe gat.
-Bravo...spuse ea.