Parcul orasului

A: - Glumesti.. asta imi va lua..3 zile la rand...! nega bruneta din cap.
A: - Nu ma gandesc la lucrul acesta...!

-Ok, ok! am spus, facand un semn in aer cu mana. Atunci, te las. Ma duc sa vad ce imi face rochia...Mi-a spus croitorul sa ma duc la el pe la pranz si cam asta e acum..
Am sarit peste cutii si am ajuns langa usa unde ma astepta Alice.
-Ne vedem mai incolo, Aya!

A: - Da.. draga ne mai auzim..! spuse acesta salutand-o c-un gingas zambet.

-Haide, Alice. am spus, apoi am inchis usa. Am deschis apoi plasuta primita de la Ayaka si mi-am vazut masca ce se asrota perfect cu culorile rochiei. Am zambit satisfacuta, apoi am continuat sa merg spre sala croitorului.

Seraphim termina cu lucrurile care i-au fost date de masca sa si se uita inspre ceas.
- "Eh se pare ca in curand imi va aparea si costumul..!" gandi el satisfacut si apoi isi aminti de alta sarcina.
Incepu sa mearga catre usa surorii sale.

Am intrat in camera croitorului si am vazut pe un manechin o rochie supeb albastra cu broderii finute facute de mana de culoare neagra. Am zambit larg si apoi m-am uitat spre croitor, facand o mica plecaiune. Zambi si el, apoi o dadu jos de pe manechin, punandu-o pe un umeras, intr-o husa.
C:-Ah, ti-am pregatit si o pelerina, domnisoara. Nu va va recunoaste nimeni asa.
Mi-a dat apoi o plasa si am iesit afara, multumindu-i.

Isi primu si acesta masca, o masca superba albastra care stralucea usor la unele margini, prindea perfect forma ochilor, parca ar fi proiectata pentru el, iar cu fir de culoare neagra o putea lega pe la ceafa sa. Zambi larg, ii placea mult masca, mai mult decat s-ar fi asteptat.
M: - Serafim...! se auzi deodata strigat de una din slujitoare, semn ca in sfarsit ii venise si costumul.
- Zii ca am sa cobor imediat..! spuse acesta fetei iar ea se retrase usor.
Puse masca inapoi in cutie si pleca rapid spre in afara castelului.

Seara, ora 19:40

Stateam intr-o parte a salii cu un pahar de suc in mana si ma uitam la toti ce treceau pe langa mine. Era logic ca nimeni nu ma cunostea, dar isi puteau da seama cine eram. Culoarea parului meu era unica in acea sala.
Am mai baut putin suc apoi am inceput sa ma uit dupa Seraphim, sperand ca o sa-mi dau seama ca e el.

Intra in final in sala si se uita catre toata lumea, avand grija sa-i salute pe cei din jurul si apropierea sa.
- "Pe unde o fi?!" incepea acesta sa controbaie prin sala.

Am inceput sa ma plimb prin sala cautandu-l in toate partile, dar la un moment dat m-am ciocnit de cineva.
-Oh, imi pare rau! am spus, apoi mi-am ridicat privirea.
Era un barbat inalt cu o statura superba, dar nu era Seraphim. Parul nu era al lui. Am facut o mica plecaciune si am plecat mai departe.